Înainte de a deveni un drept, votul a fost doar un privilegiu. Astfel, doar cei privilegia?i aveau libertatea ?i legitimitatea de a-?i exprima opiniile politice.1
Mi?c?rile de ob?inere a sufragiului universal au fost masive mi?c?ri sociale ce au absorbit, de-a lungul secolelelor, energia a sute de mii de oameni în lupta lor pentru extinderea vital? a principiilor democratice.2 Toate acestea nu sunt, îns?, importante dac? dreptul de a vota se transform? în dreptul neprezent?rii la vot.
Luând drept caz particular situa?ia României dup? 1989, putem observa, în mod clar, cre?terea fenomenului denumit generic: absenteism la vot. Astfel, pe parcursul celor 20 de ani de libertate ?i democra?ie num?rul celor prezen?i la urne a sc?zut cu aproximativ 45% in cazul alegerilor parlamentare, cu 20% în cazul celor preziden?iale ?i cu 40% în cazul referendumului.
A?adar, toate aceste date duc la ideea central? a cazului sus?inut: introducerea votului obligatoriu în România este justificat?.
Ca un prim pas în argumentarea ideii centrale propun s? apel?m la un mic exerci?iu de logic? ?i, de ce nu, de imagina?ie. Astfel, dac? ar trebui s? regândim întreaga societate din perspectiva inexisten?ei dreptului la vot, cum am putea s? o descriem? Cu siguran?? nu ar mai exista îns??i termenul ,,democra?ie”, totul ar fii haos, tirania fiind sigura form? de guvernare ce ar putea supravie?ui unei astfel de societ??i. A?adar, putem conchide asupra faptului c? votul nu este doar un instrument prin intermediul c?ruia societatea se poate împ?r?i în guvernan?i ?i guverna?i ci îns??i pilonul de baz? al libert??ii ?i democra?iei.
Continuând argumentarea, putem observa o a doua caracteristic? ce ne relev? importan?a obligativit??ii votului: absenteismul la vot este o problem? dubl?. Avem, în primul rând, o problem? pe care o putem numi problema legal?. În cazul acesta putem vorbi despre fenomenul denumit generic ,,mit? electoral?”. Astfel, num?rul celor care se prezint? la urne fiind din ce în ce mai scazut se poate apela cu u?urin?? la diferite mijloace prin intermediul c?rora voturile pot fi cump?rate. Introducerea votului obligatoriu va face ca luptele electorale s? capete o cu totul alt? înf??i?are, reprezentan?ii fiind nevoi?i s? depun? un efort mai mare pentru convingerea electoratului. Prin prisma acestui fapt popula?ia va dobândi cuno?tin?e în ceea ce prive?te politica candida?ilor, va trebui s? dea dovad? de o mai mare responsabilitate pentru a fi convin?i c? au luat hot?rârea cea mai potrivit? convingerilor pe care le sus?in. Un electorat con?tient împiedic? manipularea ?i taxeaz? incapacitatea de a conduce un stat.
În al doilea rând, este vorba despre o problem? mai mult etic? ?i anume, cea a legitimit??ii celor ale?i. Prin prezen?a noastr? la vot legitimitatea acestora pentru a ne reprezenta cre?te. Dac? ne gândim la faptul c? în România suntem reprezenta?i de un partid care reflect? voturile a 7% din popula?ie, astfel, ne putem da cu u?urin?? seama de faptul c? legitimitatea parlamentului ?i guvernului în func?ie este extrem de sc?zut?. Îns?, odat? cu alegerea neprezent?rii la vot renun??m ?i la dreptul de a ne exprima p?rerile fa?? de cei care ne conduc, atitudinea noastr? fiind una de dezinteres.
În concluzie, obligativitatea votului în România nu este transformarea unui drept în datorie ci, din contr?, reprezint? modalitatea prin intermediul c?reia putem evita transformarea clasei politice într-o simpl? adunare unde s? conteze doar interesul personal ci nu al ??rii ?i transformarea institu?iilor publice în institu?ii controlate de grupuri de interese.
Resurse 1 Afirmatori
1- FOOT, Paul,The Vote: How It was Won and How It was Undermined, Penguin Group, England, 2005
2- KEYSSAR,Alexander, The right to vote: the contested history of democracy in the United States, Basic Books, New York, 2000
3- www.votulobligatoriu.ro
Discurs 1 Negatori
Lupta pentru obtinerea dreptului la vot este adeseori asociata cu luptapentru democratie. Negatorii sustin ideea ca democratia porneste de la premisa libertatii de exprimare a unei opinii, dar nu presupune in niciun caz obligativitatea exprimarii acesteia.
Dat fiind faptul ca afirmatorii nu au oferit definitiile necesare acestei dezbateri, votul este exprimarea opiniei cet??enilor unei ??ri în leg?tur? cu alegerea reprezentan?ilor în func?iile de conducere. Votul obligatoriu reprezinta o practic? prin care cet??enilor li se cere s? participe activ la alegeri. În cazul în care cet??enii refuz? s? mearg? la vot f?r? un motiv întemeiat, ei sunt pasibili de pedepse cu amenzi, serviciu în folosul comunit??ii sau chiar privare de libertate.
Din prisma negatorilor, existenta unei clase politice responsabile si interesate de binele societatii nu este obtinuta prin introducerea obligativitatii votului.
1. Cazul afirmator sustine importanta existentei dreptului la vot. Necesitatea si importanta acestui drept nu este in niciun fel contestata de negatori. Ceea ce sustin negatorii este ca acest drept nu trebui transformat intr-o obligatie, dat fiind faptul ca aceasta ar contraveni ideii de libertate de exprimare.
2. a) Nu este prezentat niciun mecanism prin care obligativitatea votului va crea o constinta electorala in virtutea careia oamenii se vor documenta inainte de a alege un candida. In contextul actual, se prezinta la vot cei care sunt interesati de viata electorala, cei care au o anumita opinie referitoare cu privire la candidati. Amenintati de perspectiva unei amenzi, cei care acum nu voteaza, se vor prezenta la vot, dar nu vor vota responsabil, ci aleatoriu, dat fiind ca acest tip de comportament nu poate fi pedepsit. Din prisma procesului democratic este preferabila exprimarea unui numar mai mic de voturi bazate pe o optiune politica autentica, decat un procent mare de voturi aleatoare.
b) Problema mitei electorale este una care tine de domeniul ilegalitatilor si, care, din pacate nu poate fi pedepsita cu usurinta. Totusi, din perspectiva negatorilor, introducerea votului obligatoriu va amplifica acest fenomen. Oamenii, obligati sa se prezinte la alegeri, neavand vreun interes electoral anterior vor fi dispusi sa isi vanda votul. In plus, anumiti candidati sau partide vor incerca sa cumpere voturile celor care pana acum nu votau.
c) Responsabilizarea candidatilor este, de asemenea, nedemonstrata. Atat timp cat oamenii vor merge cu totii la vot, candidatii vor si mai putin impulsionati sa prezinte proiecte valide; singurul scop va fi atragerea populatiei prin orice mijloace. La alegerile locale din 2008, cetatenii din Bucuresti au dat un vot emotional, bazat pe popularitate si nu pe programe electorale. [1]
d) Problema legitmitatii nu este una reala. Avand in vedere ca in regimurile totalitare prezenta la vot este una foarte mare s-ar putea considera ca legitimitatea acestor conduceri este una incontestabila. Pe de alta parte, dat fiind ca limita de intrare in Parlament a unui partid este de 5% [2], un procent de 7% repezentativitate nu poate fi considerat nelegitim. Parlamentul este menit sa includa viziunea unui procent cat mai mare din populatie, minoritatile beneficiind de asemenea de reprezentant in Parlament.
Negatorii sustin ca votul reprezinta o libertate si nu poate fi transformat intr-o obligatie. Neprezentarea la vot reprezinta o optiune electorala, prin care din care candidatii primesc un raspuns din partea electoratului cu privire la activitatile si programul lor. Oamenii care nu se prezinta la vot protesteaza, aratandu-si dezaprobarea fata de candidati, faptul ca nu identifica niciun candidat competent. Atat timp cat acest raspuns prin neparticipare este eliminat, candidatii ar fi si mai putin atenti la nevoile electoratului. Singurul mod de a combate absenta la vot este propulsarea unor candidati care sa convinga alegatorii sa se prezinte la vot. Echipa negatoare considera ca obligativitatea votului nu este justificata.
[2] Legea electoralahttp://ratingpolitic.files.wordpress.com/2008/03/legea_electorala_15_2008.pdf
Discurs 2 Afirmatori
Votul defineste democratia, caci reprezentativitatea moderna a capatat sens fiind legata de vot ci nu de tragerea la sorti. 1
Echipa negatoare sustine ca obligativitatea votului incalca libertatea cetateanului de a se exprima si clasifica aceasta masura drept o amenintare la adresa cetatenilor. Echipa afirmatoare nu se refera la introducerea sistemului obligatoriu de vot in sensul de amenintare la adresa cetatenilor ci, dimpotriva, considera oportuna acesta masura pentru a putea preveni ca obiceiul de neprezentare la vot sa se transforme intr-o majora criza a democratiei.
In primul rand, studiul comportamentului politic la nivelul electoratului general a inregistrat schimbari considerabile fata de perioada de inceput a secolului XX. Explozia mediilor de comunicare a creat un nou tip de cetatean si a unui nou tip de alegator, cetateanul informat si alegatorul rezonabil. Acesta din urma reflecteaza asupra candidatilor si partidelor politice investind voturile lor pe baza informatiilor primate prin intermediul mediilor de comunicare. Astfel, justificarea echipei negatoare, conform careia, oamenii nu se informeaza cu privire la politica nu este, asadar, fondata. 2
In al doilea rand, votul obligatoriu nu este o amenintare. Echipa afirmatoare nu a sustinut in discursul sau faptul ca cetatenii vor fi supusi pedepselor, de orice gen, in cazul neprezentarii la vot. Exista posibilitatea logica, intr-un astfel de sistem, prin intermediul careia cetatenii isi pot motiva absenta.
Pe de alta parte echipa negatoare sustine faptul ca din prisma procesului democratic este preferabila exprimarea unui numar mai mic de voturi bazate pe o optiune politica autentica, decat un procent mare de voturi aleatoarii. Analizand cu atentie lucrarile stiintifice ce fac referiere la regimurile democratice aceasta explicatie nu este una valida, ci mai degraba una subiectiva. Mai mult decat atat, democratia este bazata pe legitimitatea politica, cu alte cuvinte, pe reprezentarea cat mai aproape de adevar a populatiei in cadrul forurilor conducatoare.
Luand in considerare faptul ca echipa negatoare a folosit termenul de ,,legitimitate” fara a dovedi ca a inteles ceea ce el defineste, echipa afirmatoare considera ca lamurirea sensului acestuia este impetuos necesara. In primul rand, legitimitatea este definita drept o calitate de putere a carei acceptare este mai degraba consensuala decat coercitiva. De asemenea, negatorii au ignorat faptul ca legitimitatea are diferite trepte si poate fi clasificata in mai multe cateogii. Astfel exista legitimitatea bazata pe: carisma, traditie si legalitate. Acestor categorii le corespund trei tipuri de regim: monarhie, dictatura si parlamentarism.3 Prin urmare, afirmatia negatorilor, potrivit careia regimul totalitar nu era unul legitim, nu este fondata pe o analiza stiintifica a faptelor ci, mai degraba, pe o analiza subiectiva. Astfel, echipa afirmatoare este de parere ca problema legitmitatii este una extreme de importanta in momentul in care se vorbeste despre regimul democratic.
Exista state cu o puternica traditie democratica ce au in adoptat sistemul de vot obligatoriu, precum Australia sau Belgia. Acest fapt nu a dus, insa, la subminarea democratiei. Mai mult decat atat, in lipsa introduceri votului obligatoriu specialistii in stiinta politica conchid asupra faptului ca in aceste state ar fi prezenta aceiasi criza a democratiei ce se manifesta in majoritatea statelor democratice.4 Nu in ultimul rand trbuie precizat faptul ca intr-o discutie despre legitimitate pragul de 5% nu semnifica unul dintre pilonii legitimitatii unei guvernari, discutia putand fii purtata atunci cand este vorba despre mai mult de 50%.
In concluzie, acest drept esential inscris in Constitutiile moderne, votul, este necesar sa fie definit ca obligativitate in Romania, pornind de la ideea potrivit careia exprimarea optiunii electorale este echivalenta cu manifestarea realitatii corpului politic.5
Resurse 2 Afirmatori
1-PREDA, Cristian, ,,Mic dictionar de gandire politica liberala”, Humanitas, Bucuresti, 2004, p.123
2-GOODIN, Robert, KILNGEMANN, Hans-Dieter, ’’A Handbook of political science”, Oxford University Press, 1996 , p.233
3-www.hyperpolitics.org
4- LOUTH, Jonathon, HILL, Lisa, “Compulsory voting in Australia: Turnout with and without it”, University of Adelaide, 2005, p.31
5-PREDA, Cristian, ,,Mic dictionar de gandire politica liberala”, Humanitas, Bucuresti, 2004, p.123
Discurs 2 Negatori
1.Votul obligatoriu -amenintare sau salvare a democratiei
Pentru ca afirmatorii nu au definit votul obligatoriu, negatorii si-a insusit aceasta sarcina definind votul ca obligatoriu sub amenintarea unei sanctiuni, iar afirmatorii nu au oferit alta definitie. Consideram deci ca aceasta este valabila, deducandu-se de aici prima problema, aceea a restrangerii libertatii cetatenilor prin impunerea unui lucru sub pedeapsa. Sustinem ca aceasta constrangere a cetateanului nu ar trebui sa fie acceptata, restrangand posibilitatea cetateanului de a proceda cum doreste cu dreptul sau. Chiar daca aceasta s-ar face in virtutea salvarii democratiei, cum pretind afirmatorii, ea ar putea fi justificata NUMAI daca ofera rezultatele promise, or acest lucru nu se intampla, cum va vom arata in continuare.
2.Cetateni informati ?
Se pune problema daca obligativitatea votului ar duce la o crestere a informarii politice a cetatenilor. In ciuda presupunerilor afirmatorilor, un studiu efectuat in Australia, tara cu vot obligatoriu, releva faptul ca acei cetateni care inainte de campaniile politice nu aveau informatie politica sunt cel mai afectati de media si voteaza pe baza influentelor acesteia. .[1] Or, pentru ca mass-media este un instrument de influentare subiectiv si adesea mai degraba propagandistic decat real-informativ, majoritatea electoratului neavand cunostinte dinainte nu va deveni mai informata, ci va vota aleatoriu, fara baza politica. Aceasta nu creste reprezentativitatea.
3.Reprezentare si Legitimitate
a)Avand in vedere ca:
-cetatenii nu se informeaza mai mult cand votul este obligatoriu, oferind un vot aleatoriu sau emotional, influentat de media.
- pericolul proliferarii mitei electorale este mai mare in cazul votului obligatoriu [argument la care afirmatorii nu mai raspund]
- candidatii vor fi si mai obscuri in programul electoral, pentru ca cetatenii oricum se duc la vot [argument neatacat]
Trebuie sa diseminam intre reprezentativitatea aparenta si cea reala, in contextul celor de mai sus putand spune ca afirmatorii nu obtin prin obligarea la vot decat o aparenta reprezentativitate, avand mai multe voturi, dar ele nu exprima optiuni reale ale electoratului, ci sunt mituite, prost informate, dezinteresate, ceea ce face ca efectul primar urmarit, care justifica interventia statului sa nu fie justificata.
b)In al doilea rand, afirmatorii confunda procentele obtinute la vot cu procentul de votanti. In democratiile aflate la inceput, este normal sa existe o varietate de partide reprezentate in Parlament, doar democratiile maturate comportant bipolaritatea, nefiind cazul Romaniei. Reprezentativitatea inseamna si diversitate politica la nivel de Parlament; o varietate de procente mici de reprezentare in Parlament indica o reprezentativitate cat mai diversa a grupurilor etnice, politice etc. In ce priveste procentul de prezentare la vot insa, acesta nu duce decat la o reprezentativitate aparenta cand votul exprimat este neinformat si dezinteresat.
c) In ce priveste legitimitatea, discutand exclusiv despre regimul democratic existent in Romania, conform definitiei aduse de afirmatorul doi, trebuie sa se intemeieze pe legalitate. Avand in vedere prevederile art. 2 Constitutie, alegerile se intemeiaza si se desfasoara DEJA conform legii. Introducerea votului obligatoriu nu are cum sa fie justificata de o “problema” inexistenta, asadar problema legitimitatii nu este una reala/relevanta in dezbatere.
4.Efecte ale obligarii
Daca valoarea dezbaterii este reflectarea reala a optiunii politice, atunci votul obligatoriu nu o ofera, caci nu duce la o crestere a reprezentativitatii, ci dimpotriva, ingreuneaza citirea vointei politice a cetatenilor, in multimea de voturi mituite, dezinformate sau aleatorii. Rezultatul nu justifica constrangerea abuziva a cetatenilor si pune democratia intr-o pozitie in care fenomenul care o pericliteaza e si mai greu de controlat, nestiind ce e fals si ce nu. Din aceste motive, votul obligatoriu nu merita introdus.
Resurse 2 Negatori
[1] Television Effects and Voter Decision Making in Australia: A Re-examination of the Converse Model DAVID DENEMARK Department of Political Science, University of Western Australia.
1: Afirmatorii incep printr-un scurt exercitiu propus cititorului, in urma caruia se evidentiaza importanta votului pentru o societate democratica si se contureaza status qvo-ul, in sensul unui absenteeism in crestere si a unei expuneri proportionale la coruptie. Facem remarca conform careia A1 confunda o afirmatie (de exemplu aceea conform careia mersul la vot este asociat cu un regim democratic) cu un argument. Speram ca e doar din cauza emotiilor, ca si greselile de tastare prezente in prima parte a prezentarii, care ingreuneaza cumva citirea.
In continuare, cu un stil mai degraba interogativ si destul de greu deurmarit, afirmatorul unu prezinta si celelalte doua idei importante ale prezentarii, cea a consecintelor posibile ale obligativitatii mersului la vot: aceea a micsorarii riscului de cumparare a voturilor (asteptam dovezi) si a cresterii legitimitatii alesilor (idem).
Pe cat de greu de urmarit este pledoaria A1 pe atat de succinct si clar este ultimul alineat, care pare preluat (inspirat de altfel) dintr-una dintre referinte. Afirmatorul incheie astfel spunand : “In concluzie, obligativitatea votului în România nu este transformarea unui drept în datorie ci, din contra, reprezinta modalitatea prin intermediul careia putem evita transformarea clasei politice într-o simpla adunare unde sa conteze doar interesul personal ci nu al tarii si transformarea institutiilor publice în institutii controlate de grupuri de interes”.22 de puncte pentru o abordare destul de defectuoasa, atat din punct de vedere al claritatii redactarii cat si a identificarii cu claritate a notiunii de argument.
N1 are o pledoarie foarte buna in “dreptul” negator: sunt politicosi, rectificatori si fermi. Pun discutia pe “sinele” corespunzatoare, dand definitiile omise de afirmatori si identificand pas cu pas neajunsurile“ofertei” afirmatoare: faptul ca importanta alegerilor nu este suficienta pentru a recurge la obligativitate, faptul ca legitimitatea nu se obtine prin voturi date aleator (fara optiune politica autentica) si ca exista in continuare risc crescut de frauda electorala. Negatorii identifica intr-un discurs foarte clar si convingator cele cateva hibe majore de argumentare ale afirmatorilor, radicand de asemenea nivelul dezbaterii prin referirea in final la modalitatea de feedback pe care prin neprezentare o primesc in acest moment candidatii.
25 de puncte pentru un discurs elegant, convingator si bine conturat, nu are nevoie de prea multe comentarii datorita unei structuri clare si usor de urmarit.
Odata cu A2, discutia se relanseaza cu sprijinul unui afirmator doi care are o pledoarie atipica: interpretand spusele negatorilor cu o “nota” mai sus decat ceea ce fusese spus, presupun ca negatorii ar considera o amenintare la adresa cetatenilor aceasta masura de obligativizare. Putem presupune (de amorul artei macar) ca se poate face aceasta supozitie si mergem mai departe. Detasam un discurs afirmator care ne vorbeste despre un nou tip de alegator, numindu-l “cetateanul informat si alegatorul rezonabil”. Nu putem pierde ocazia sa numarcam faptul ca simpla citare dintr-o lucrare sau alta la un moment care pare “potrivit” in pledoarie nu face ca acea afirmatie sa devina dintr-o data un argument valid. In plus, se utilizeaza anumiti termeni in formule distantate de sensurile lor reale (de exemplu, cuvantul “justificare” in alineatul doi).
Punctul central al pledoariei afirmatoare il constituie incercarea de a contesta abordarea negatoare conform careia voturile in cunostinta de cauza ar fi mai de “legitime” decat cele aleatorii. Demonstratia este doar apparent consistent, pentru ca in afara de onorabilitatea incercarii si formularea interesanta gasita (“reprezentarea cat mai aproape de adevar a populatiei in cadrul forurilor conducatoare”) abordarea negatoare pacatuieste destul de mult ca formula de analogie, vorbind despre “legalitatea” unor regimuri si incercand sa ne dovedeasca faptul ca diferentele intre un regim totalitar spre exemplu si altul democratic nu sunt mai mult decat o chestiune de interpretare subiectiva. Neconvingatoare inclusiv afirmatia de tip “conluzie” din final, riscand scoasa din context, conform careia “acest drept esential inscris in Constitutiile moderne, votul, este necesar sa fie definit ca obligativitate in Romania, pornind de la ideea potrivit careia exprimarea optiunii electorale este echivalenta cu manifestarea realitatii corpului politic”.
23 de puncte pentru straduinta de a gasi referinte siabordarea originala; depunctare insa la nivelul modului in care lecturile sunt utilizate si ideile pot fi manuite astfel incat sa devina convingatoare. Risc de formulari demagogice si de “betie a cuvintelor”. Recomandam lecturi mai solide pentru a va “vaccina” impotriva tentatiei de a sustine orice cu orice pret. Bun potential lingvistic, merita exploatat cu discernamant.
Negatorul 2 ma convinge. Are exercitiul structurarii, contra-argumentarii si a elegantei in formularea ideilor. 26 de puncte, pentru fixarea ideilor cu care castiga dezbaterea: nu creste reprezentativitatea, nu este dovedita o mai buna informare a cetatenilor si nici o scadere a fenomenului mitei electorale. Are formulari interesante si pertinente, dau doar un exemplu: “…atunci votul obligatoriu nu o ofera, caci nu duce la o crestere a reprezentativitatii, ci dimpotriva, ingreuneaza citirea vointei politice a cetatenilor,
Cu toata experienta de structurare si argumentare, negatorul doi nu ma convinge din ce motiv notiunea de“legitimitate” este transferata la nivelul discutiei din alineatul 3.c), cel mai probabil ambiguitatea unor formulari din dezbatere a permis aceasta neantelegere.
Echipa negatoare castiga ariile de conflict referitoare la efectele posibile ale votului obligatoriu si are un discurs mai bine conturat/argumentat. Echipa afirmatoare risca referinte din site-uri inexistente (referinta 3 are terminalul probabil .net ) si are un stil de argumentare care are potential, dar care este “Capturat” de formule retoric/propagandistice. Meci foarte interesant si foarte atipic din multe puncte de vedere.
